Poezie facuta de mine la misto in 2 ore

Am facut o poezie acum 6 luni pentru iubita-mea ... dar n-are rime n-are nimic. . .am crezut ca am sa il intrec pe eminescu la strofe :)) cred ca is vreo 102 strofe... whatever .. uitati poezia :


Ddragostea e o particula intr-un strat de ozon

De Amynnem

A fost odata ca-n povesti

A fost ce nu mai era

Un baiat cam vorbaret

Ce iubirea nu-si gasea



Era trist,si indura non-stop

N-avea ce face se jelea

Pe pamant varsa cate-un strop

De fericire se ferea



Spera in fel si chip

Ca-si va gasii pe cineva

La inima era fript

Dar el nu stia ce-avea



Era o zi ca alta zi normala

Ca cele normale petrecute-n scoala

Se gandea incontinuu ganditor

Ce voi face-n viitor ?



Cu totii se gandesc la asta la o vreme

Dar li se urca la cap

Si incearca niste scheme

« De tristete eu sa scap »

Dragostea e greu de-avut

Chiar si pentru cei frumosi

Inima nu-i de cusut

Ci ca viata sa ti-o cunosti



Sa revenim la acel om

Il framanta-ncontinuu

Ce sa faca-n viitor ?



N-avea sanse multe

Era prost si urat

Dar Mintile le-avea culte

Dar si creierul-i era posomorat….



A mers acasa,ce sa faca..

Tot trist,ca de-obicei,

Dar a avut mult de facut

Ca cineva sa-l placa…



Alta zi obisnuita,

Vine si ea la rand,

Cu inima ferita

Facea opusul la « RAZAND »







S-a terminat si-acea zi…

Ca oricare alta

S-a apucat sa faca poezii

Ca asta i era soarta



Pana la urma a intalnit o fata

Era mirat,nu-i venea sa crada

Ca nu l-a respins pentru a sa minte

Nu era cruda nici urata,ca cea dinainte



Era o raza,parca din soare rupta

Noua,tanara,frumoasa

de nimeni mai avuta



Era o sansa pentru el

Unica in viata sa

N-avea cum s-o piarda de fel

Inca un pic si inima-l lasa





A intalnit o fata frumoasa

Carmen se numea si era serioasa

Si el indragostit lulea

A compus ceva pentru ea





« Esti frumoasa de cand te-am intalnit

M-ai acceptat chiard aca is tampit

Ai un suflet alb,curat

Si pe mine m-ai incurajat



Ai ochii rupti din soare

Nimfa de ciuda-ti moare

Esti mai frumoasa ca o luna

Dar la inima esti cea mai buna



Cand m-ai intrebat « Ne intalnim ? »

M-am gandit sa ne gandim

Am fost inca socat



Ca oricat am sperat

Ca de cand am intalnit-o

Dragostea in sfarsit mi-am gasit-o





Asta zise el fericit

I sa transformat mintea de tampit

In minte goala doar cu poze pe peretii mintali

Dar principala er auna cu CArmen









Se gandea la ea zi si noapte

Si incepea sa vorbeasca in soapte

Nu mai avea cum s-o scoata din minte

La ea se gandea si la adresa ei spunea cuvinte



Carmen era bucata lui din inima

Dar ea n-avea nici o vina

Pentru ca el devenise ganditor

Si de gandire schimbator



Devenise o obsesie pentru el

Nu mai vroia sa vorbeasca de fel

Se gandea incontinuu, neincetat

Dar totusi n-avea dureri de cap





Veni clipa mult asteptata

Ca ei doi sa se-ntalneasca

Cand el a vazut-o



Era fericit,si-ndragostit lulea

Pentru ca stia de la bun inceput

Ca pe ea o iubea









Au trecut trei luni

si ei tot se iubeau neincetat

Se iubeau ca doi nebuni

Dar intr-o dimineata pe el

Un gand l-a desteptat



Se gandea ce-o sa faca

Daca cineva o sa i-o ia

Si iar a inceput sa taca

Pe creier cu gandurile sale el se taia



A vorbit cu ea s-a inteles

Atat pe facebook cat sip e mess

Cei doi se iubeau enorm de mult



Pe cat era el de cult

Ea il iubea si il saruta

El era mirat, indragostit lulea



Dar la un moment ea-i zice :

« Te iubesc , ca iubirea sa nu ne pice

Trebuie sa ne casatorim »

Ea fericita zice.







Trecuse zece ani si au ajuns maturi

Le trecea prin minte o groaza de lucruri

Pana la urma s-au casatorit

Si in ziua nuntii mult s-au mai « iubit »



A treuct repede vremea

Au avut si un copil

Albert il chema

Si Amynem mult il mai iubea



Era in stare sa-si dea mana si

Toata ideea Vietii pentru el

Tinea la el ca Boc la taxe

Si nu-l lasa singur de fel





Venise insa ziua

In care toti au imbatranit

Chiar si cei la care tinea

Dar pentru el Amynem si Carmen au intinerit









Isi iubea nesopus de mult parintii

Ca orice copil de alt fel

Niciodata nu i-ar fi mintit

Pentru ca el nu era nesimtit







Si atunci pe vremea aia

Carmen si amynem se iubeau

Dar s-a intors foaia

Si ei in fiecare zi imbatraneau





Veni o zi in car Albert fericit

A venit sa-l intrebe pe Amynem ceva

Dar ca orice copil , adika cam tampit

L-a intrebat daca el cand era mic iubea.



Si de aici reincepe toata povestea,

El i povestise totul

Dar copilul nu intelegea mai nimica

Dar amynem i-a zis

« Nu-ti mai baga botul unde nu-ti fierbe oala

Ca o sa te ia si pe tine boala

De a iubii dar tu nu ai de unde sa stii

Cat poate durea, acest lucru spiritual…



Mai trebuie sa cresti

Ca sa intelegi

Ce inseamna a iubii si cea inseamna

Nespus de mult sa negi. »









Era mic nu stia ce-i aia iubirea

Si cat poate fi ea de intepatoare

Nu stie cat Amynem suferea

Sau cat poate fi dragostea

Cat de mult de sacaitoare….



A venit timpul in care a murit si Carmen

Trecuse anii peste ea

ramase amynem si albert

Viata in ei nu mai era





Si el la randul sau

Albert suferea

Amynem nu mai avea ce face

Decat ca zi de zi sa bea



Vroia sa se curete

Sa-l lase pe albert singur

Ca sa poata si el sa-nvete

Cum e sa-ti croiesti drum bun si sigur









Pana la urma si amynem s-a dus

Albert ramase singur pe lume

Dar el un gand bun si-a pus

Si stia ca e de bine



S-a insurat si el

Insa foarte greu

A inteles ce inseamna dragostea

Povara grea a sufletului sau



Erau fericiti si se gandeau la viitor

Dar albert se gandea la tatal sau

« Eu ce o sa-l vad cand o sa mor ? »la asta el se gandea

Ce ce este foarte rau









Viata insa-i foarte grea

Si trebuie sa trecem prin ea

Orice obstacol greu

Trebuie sa-l dobori mereu













Si iubirea-i si mai grea

Face mult,

Cat toate cele ,



Ea neasteptat rasuna

Dar oricat ar fi de rea

Mereu este si ea buna



Se obtine foarte greu

Ca si apa pe Marte

Trebuie sa fi un zeu

Ca sa le ai mereu pe toate









Si ca sa intelegeti ca e greu

Am sa va mai zic o poveste

Tot in rime asa obisnuiesc eu

Sper ca te va face sa intelegi ce e iubirea



GANDESTE !



Era o fata superba, frumoasa

Si mama ei era imparateasa

Ea era singura si foarte trista

Dar era si optimista









Frumoasa Carmen se numea

Si la randul ei, si ea iubea

Pe el il chema Amy

La minte facea toti banii



Era foarte ganditor

Dar de Carmen iubitor

Si de rime cuceritor

Si de viata povestitor





Si pe o croaziera ei au mers

Amy savura fiecare vers

Carmen i facea ochi dulci lui

Si el se bugura nespus





Croaziera era minunata

Dar de-un iceberg s-a izbit

Carmen era salvata

Si amy pe o insula,lovit



Au ramas doar ei doi

Pe insula pustie si fara speranta

Se gandeau cum sa scape

S-ajunga acasa amandoi in siguranta



Trecuse déjà o noapte

Nu mai era nicio sansa de scapare

Macar sunetele sa le asculte

Ca poate se salvau(in cazuri rare)



Intr-o zi el merse-n padure

Sa taie lemne si sa urle

Era trist spera sa supravietuiasca

Dar un lucru era esential pe veci

CA EI DOI SA SE IUBEASCA



O venit o noapte furtunoasa

Amy sta, Carmen se ascunde

Amy vroia s-o apere

sa construiasca un acoperis



Din lemne din frunzis

Sa nu-i raceasca sotia

Cea mult iubita cateodata rece ca gheata

Pentru care el era in stare sa-si dea viata











Dar cazu si-si rupese mana

Carmen de asta nu stia

El trist nu-i spuse

Dar lat pe jos el cazuse



Dar pe langa amy

Un lup mare fioros vana

Si sarii pe el si turbat

Bucata cu bucata din el manca





Nu mai ramase nimic

Amy nu mai exista,se duse sus

Carmen nu mai putea de frig

Dar continua sa se roage la iisus



Deodata venii un vapor

Plini ochi cu salvatori

Carmen fericita a scapat

Si-a ajuns acasa



Si se gandea la acel baiat

Nu stia cum sa-l faca

Ca din cer sa iasa

Si sa continue sa-l placa.





A suferit si ea foarte mult

Si se ganeda la el

Dar el o supraveghea de sus

Si nu o lasa de fel





Si a venit vremea

Si a murit si ea

S-au intalnit sus , era mare fericire

Si vor fi impreuna pe vecie





Asa e cu iubirea

Si nu ai ce sa-i faci

In viata nu va fi o singura « ea »

Si asta te umple de draci



Ai sperante ca si toti

Uneori nu reusesti

Din cauza asta ajungem niste roboti

Si cu inima nu mai ai cum sa vorbesti



Dragostea nu este-asa buna

Pana nu devi matur si-o simti, ca ea te face

Si cand nu te-astepti ea te suna

Si dupa ce-ai cunoscut-o

Dragostea nu-ti mai da pace









Pentru unii e-o povara

Pentru altii e o viata

PEntru altii este acra

Altii-o spun verde-n fata :



“Oricat eu asi iubi

Fericit cu ea nu poti fi

Te framanta , te gandesti

Ca totusi ai cum sa iubesti »



Si asta a fost tot ce-am avut de zis

Eu am vrut-o si-am promis

Pentru a nu mi-a trebuit un an

Sa intrec recordul eminescian.